Alegoria puterii: se pornește de la bază, simplul cetățean urcă treptele puterii, prinde rădăcini, dar rădăcinile sunt fragile pentru că sunt în aer, puternicul ajunge în vârf, după care vedem că nu are nimic în cap (privind sculptura din spate, vedem că are capul... sec).
Hi, hi! Orice legătură cu realitatea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu