Piata Universitatii

Am ajuns la scopul vizitei mele prin centrul orasului, adica la Piata Universitatii. Statuile au fost reinstalate aici, transferate de la Casa Poporului. Fusesera mutate datorita lucrarilor la parcarea subterana, care inca nu s-au terminat. Pe fundal, sediul central al PSD, de un cenusiu sinistru in lipsa unor lucrari de refacere a fatadei. Ce mai conteaza, important ca "si-au tras" sediu ultracentral, banuiesc ca in mod gratuit. Nu pare sa fie prea multa activitate acolo. Nici nu este o imagine buna pentru un partid care vrea sa castige increderea alegatorilor.

In imaginea de mai jos, alta mostra de urbanism cenusiu si mizerabil.

Mihai Viteazu, "omagiat" cum se cuvine de cablurile tembele de la centrul de reincarcare carduri.

Teatrul National se afla si el la o noua reabilitare, pe bani publici, desigur. Intr-o societate corecta, pretul biletelor ar trebui sa contina si intretinerea si reparatiile cladirii. Ne miram ca in occident preturile la teatru sunt uriase in raport cu salariile din Romania, dar de fapt este vorba de rentabilitate si de acoperirea tuturor cheltuielilor. Cheltuielile unui teatru (ca sa ne referim punctual la acest exemplu concret, dar se poate extinde discutia la orice alta cladire sau structura cu destinatie publica) nu inseamna numai plata personalului si a utilitatilor. Intretinerea cladirii ar trebui inclusa in pretul biletelor. Dar e mai bine asa pentru statul mafiot, pentru ca reparatiile si modernizarile pe banii contribuabililor se fac fara nici un control din partea contribuabililor, adica inseamna un alt mod de a sifona banii publici.

Chiar si Ceasca descoperise si implementase mecanismele autogestiunii si autofinantarii, oferind autonomie in cadrul asa-zisului comunism centralizat. Unde este descentralizarea si autonomia in capitalism? Sa mai amintim cum se capitalizeaza bancile de la centru, de la UE? Pe ce criterii sunt salvate institutii care nu performeaza si au management falimentar? De ce nu sunt lasate sa crape? Nu au decat sa le cumpere altii mai buni la pret de nimic.

Teatrul National din Bucuresti este un alt exemplu de gras cocotat in spatele slabului. Probabil ca tot romanul nu putea sa doarma de grija Teatrului National. De ce sa se reduca taxele cand exista atatea "distractii", capitalist megalomane, pe bani publici. Este evident ca puterea prefera sa vada cetateanul de rand tarandu-si zilele de la o zi la alta si sa-l jecmaneasca de taxe. Doar n-o sa-l lase sa castige bani si sa-si schimbe parchetul in dormitor in fiecare luna. Singura ciudatenie este participarea ridicola a cetatenului de rand la un vot care nu ii va schimba deloc viata in bine.

Si, in final, alta potrivire "fericita" la Universitate: steaguri tricolore fluturand "mandre" deasupra unui manunchi de cabluri. Ce rost au si cat vor zace aceste cabluri asa, nu se stie.